Ortodoxia si Religia Viitorului - de Ieromonah SERAFIM ROSE

MEDITATIA ORIENTALA INVADEAZă CRESTINISMUL

Ca răspuns la posibilitatea "dialogului" între Crestinismul Ortodox si diferitele religii necrestine, cititorilor li s-au prezentat mărturiile a trei crestini ortodocsi, care, pe baza învătăturii ortodoxe de credintă si a propriei lor experiente, confirmă ceea ce Biserica Ortodoxă a mărturisit întotdeauna: că ortodocsii crestini nu au nicidecum "acelasi Dumnezeu", ca si asa-zisele religii monoteiste, care nu recunosc Sfânta Treime; că dumnezeii păgânilor sunt de fapt idoli; si că experientele pe care le procură acesti "dumnezei", cu puterile lor, sunt de natură satanică.

Această învătătură nu se contrazice deloc cu cuvântul Sfântului Apostol Petru, care spune că Dumnezeu nu este părtinitor. Ci, în orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El (Fapte 10,34-35). Sau al Sfântului Apostol Pavel, care zice: Dumnezeu, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor. Desi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi si timpuri roditoare, umplând de hrană, si de bucurie inimile voastre (Fapte 14,16-17).

Dar cei care trăiesc în robia lui Satan, stăpânitorul lumii acesteia, în întunericul lipsit de lumina Evangheliei lui Hristos, vor fi judecati de glasul propriei lor constiinte, pe care Dumnezeu le-a lăsat-o tuturor, indiferent de robia în care se află.

Dar pentru crestinul, căruia i s-a dăruit dumnezeiasca descoperire de sus si care este vrednic de numele de crestin, nu este posibil vreun "dialog" în afara credintei sale sfinte.

Să ascultăm deci, cuvântul Apostolului Pavel, care zice: Nu vă înjugati la jug străin cu cei necredinciosi, căci ce însotire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăsire are lumina cu întunericul? Si ce învoire este între Hristos si Veliar? Sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce întelegere este între templul lui Dumnezeu si idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu. a zis: "Voi locui în ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu". De aceea: ,,Iesiti din mijlocul lor si vă osebiti" , zice Domnul (II Cor. 6,14-17).

Chemarea crestinilor este mai curând aceea de a aduce ei lumina Crestinismului ortodox la popoarele păgâne, asa cum a făcut odinioară si Sfântul Apostol Petru cu casa temătoare de Dumnezeu a sutasului Cornelie (Fapte 10, 34-48), ca astfel să părăsească si ei întunericul necredintei si să se unească cu turma Bisericii lui Hristos, la care si ei sunt chemati.

Toate acestea le sunt clare si evidente crestinilor ortodocsi, care sunt constienti de adevărul descoperirii dumnezeiesti si fii credinciosi ai Bisericii lui Hristos. Dar multi dintre cei care se consideră crestini, nu-si dau seama de diferenta radicală si ireductibilă dintre Crestinism si toate celelalte religii păgâne. Si chiar cei care îsi dau seama de această diferentă, nu au discernământul duhovnicesc de a deosebi între diferitele "experiente spirituale", discernământ despre care se vorbeste în scrierile ortodoxe patristice si în Vietile Sfintilor - numit acolo "dreaptă socoteală" -, pe care Sfânta Biserică Ortodoxă l-a avut si îl are de aproape 2000 de ani.

In absenta acestei constiinte si a acestui discernământ, prezenta din ce în ce mai intensificată a religiilor orientale în mijlocul maselor occidentale si, de asemenea, est europene (n.tr.), seamănă confuzie si în mintile multora ce îsi zic crestini. Cazul lui Thomas Merton este izbitor! Convertit sincer la catolicism si devenit apoi călugăr catolic - în urmă cu aproape patruzeci de ani (1940), cu mult înainte de inovatiile radicale ale Conciliului Vatican II -, el si-a sfârsit zilele, proclamând egalitatea dintre experientele crestine si cele ale budismului Zen si ale altor religii păgâne.

Ceva "a pătruns în atmosferă" cam în ultimii douăzeci de ani, care a erodat si ultimile rămăsite ale unei mentalităti crestine sănătoase, rămase în Bisericile Protestantă si Catolică. Acest ceva atacă acum si adevărata Biserică, adică Sfânta Ortodoxie. "Dialogul cu religiile necrestine" este mai curând rezultatul decât cauza aparitiei acestui nou "duh".

În capitolul ce urmează vom examina câteva din aceste miscări religioase orientale care au avut o influentă covârsitoare asupra Vestului prin anii 1970, oprindu-ne cu deosebire asupra încercărilor de dezvoltare a unui sincretism între crestinism si religiile orientale care s-a manifestat mai ales în zona "experientelor spirituale".

În cadrul acestor încercări s-a mers până la îndrăzneala de a afirma că traditiile filocalice ale Ortodoxiei îsi au, de fapt, originea în Extremul Orient si că de acolo ne vine si rugăciunea lui Iisus si contemplatia mistică ortodoxă!

După ce vom fi lămurit statutul unor astfel de afirmatii, vom putea să arătăm clar ce diferentă, ca de la cer 'la pământ, există între "experientele spirituale" crestine si cele necrestine, cât si extremul pericol care se ascunde în filosofia religioasă, care stă la baza acestui sincretism mincinos.

1. "Yoga crestină"

Yoga hindusă este cunoscută în Vest de mai multe decenii, ea dând nastere, mai ales în America, nenumăratelor secte si mai ales nenumăratelor forme de fizioterapii, care nu-si afirmă nici un continut religios.

Acum aproape douăzeci de ani, un călugăr francez benedictin si-a notat experientele încercate, pe când se străduia să facă din Yoga o practică crestină. Descrierile ce urmează sunt luate din cartea lui.*

* J.M. Dechanet, Christian Yoga; Harper & Row, N.Y., 1972, prima trad. engleză a apărut în 1960

Yoga hindusă este o practică ce presupune o viată disciplinată până la asceză, care include controlul respiratiei si anumite pozitii fizice, ce produc o stare de relaxare, stare ce favorizează efortul de meditatie. Cu ajutorul "mantrelor" si diferitelor rostiri de formule sacre se obtine o concentrare psihică mai bună.

Esentială în yoga nu este atât disciplina în sine, cât meditatia la care trebuie să se ajungă. Autorul are dreptate, atunci când scrie: "Scopurile pe care le urmăreste yoga hindusă sunt strict spirituale. A uita acest fapt si a retine doar aspectul fizic al acestei discipline străvechi, prin care să se urmărească doar frumusetea si sănătatea fizică, echivalează cu o trădare". Trebuie însă să se stie că cel care nu urmăreste decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini spirituale si chiar experiente, de care nici măcar nu este constient, după cum se va vedea în continuare.

Acelasi autor spune mai departe: "Arta unui yoghin este aceea de a obtine tăcerea totală, de a se goli de orice gânduri si iluzii, de a elimina si uita toate ideile pe care le-a nutrit vreodată, cu exceptia uneia: că sinele adevărat al omului este de natură divină, că el (omul) însusi este Dumnezeu si că restul este tăcere".

Bineînteles că aceasta nu este o idee crestină, ci una păgână. Căci scopul "Yogăi crestine" este de a folosi tehnica yoga sub numele de "meditatie crestină", pentru a obtine efecte de relaxare, multumire si pasivitate mentală, care să favorizeze receptarea fără impedimente a ideilor si experientelor cu finalitate demonică. "De îndată ce veti executa respectiva "mudra" sau "asana" (pozitii yoga) corpul dumneavoastră se va relaxa si vă va cuprinde o senzatie generală de bine".

Exercitiile produc "un efect de un calm exceptional". "Relaxarea generală se instalează încă de la început, cu o senzatie foarte durabilă de bine si chiar euforică. Dacă nervii ne sunt tensionati si surmenati, ei, prin aceste exercitii, se calmează si oboseala dispare în scurt timp". "Scopul eforturilor unui yoghin este acela de a-si amuti sinea gânditoare si de a închide ochii în fata tuturor ispitelor".

Starea euforică pe care o produce yoga "se poate numi foarte bine: o stare de sănătate, care ne îngăduie să facem mai mult si mai bine pe plan fizic mai întâi, apoi pe planul spiritual al religiei crestine. Cuvântul cel mai apt să descrie această stare, este acela de multumire; o multumire atât trupească, cât si sufletească, care ne predispune...la o viată spirituală".

Această stare schimbă întreaga personalitate a celui ce o încearcă: "Hatha Yoga influentează caracterul în bine. După câteva săptămâni de exercitii, persoana adultă admite că nu se mai recunoaste pe sine, si oricine va putea constata schimbări în modul său de a fi si de a reactiona. El este mai blând si mai întelegător. Primeste cu calm orice întâmplare. Este multumit... Întreaga sa personalitate este schimbată si el însusi si-o simte din ce în ce mai deschisă; de aici decurge o conditie aproape permanentă de euforie si de "multumire"".

Dar acestea nu sunt decât fazele intermediare premergătoare atingerii scopului, la care se ajunge nu după mult timp. "Devenind în doar câteva săptămâni foarte contemplativ, am observat că rugăciunea mea capătă caracteristici cu totul noi".

Ajungând la o stare extraordinară de calm, autorul remarcă "usurinta cu care se putea concentra asupra unui obiect oarecare". El devenea "mai receptiv la impulsurile si sugestiile ce-i veneau din cer". "Prin practica Yoga persoana devine mai receptivă si mai suplă în gândire, si astfel mai deschisă fată de schimburile personale dintre suflet si Dumnezeu, care sunt semnele unei vieti cu adevărat mistice". Chiar si pentru un "yoghin începător" rugăciunea este "dulce" si "îmbrătisează omul în întregime".

Persoana este relaxată si "gata să vibreze la atingerea Duhului Sfânt, si să primească cu bucurie ceea ce Dumnezeu, în bunătatea Sa, binevoieste să ne lase să simtim". "Ne vom pregăti fiinta, astfel încât ea să fie în permanentă pregătită pentru această cuprindere, această apucare, care este, fără îndoială, cea mai înaltă formă a contemplatiei crestine". "În fiecare zi exercitiile si întreaga disciplină Yoga facilitează curgerea în mine a harului lui Hristos. Foamea de Dumnezeu creste în permanentă, la fel si setea mea de dreptate si dorinta arzătoare de a fi crestin în adevăratul sens al cuvântului".

Oricine întelege natura înselăciunii diavolesti sau a falsei experiente duhovnicesti (vezi mai jos capitolul despre "Înselăciunea diavolească") si va identifica în descrierea acestei mostre de "Yoga crestină" tocmai trăsăturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rătăceste, fie în directia religiilor păgâne, fie în cea a experientelor "crestine" sectare. În amândouă aceste directii avem de-a face cu aceeasi "deschidere" si cu aceeasi dorintă de a fi "cuprins" sau "apucat" de un "duh"; aceeasi căutare, nu de Dumnezeu, ci de "consolări spirituale", aceeasi auto-intoxicare care este luată drept "stare de gratie"; aceeasi usurintă de necrezut cu care oricine devine deodată "contemplativ" si "mistic"; aceleasi "revelatii mistice" si stări pseudo-spirituale.

Acestea sunt trăsăturile distinctive ale tuturor acelora care se află în această stare aparte de înselăciune diavolească. Însă autorul acestei asa-zise "Yoga crestină", fiind călugăr benedictin, mai adaugă niste "meditatii" speciale, atât de grăitoare pentru duhul "misticii" romano catolice din ultimele sute de ani, în care este îngăduit jocul pe teme crestin al tuturor fanteziilor.

Astfel, în urma meditatiei pe o temă din slujba catolică de Crăciun, el începe "să vadă" Pruncul în bratele Mamei Sale: "Privesc; nimic altceva. Idei, imagini, asociatii de idei: Mântuitor-Rege-Lumină-Nimb-Păstor-Prunc, - din nou Lumină - se perindă unele după altele si trec pe lângă mine... Toate aceste piese dintr-un joc magic de cuburi puse la un loc îmi naste în minte o idee... o viziune tăcută a întregului mister al Nasterii lui Hristos".

Orice persoană, cât de putin avizată asupra trăirii duhovnicesti ortodoxe, vede că acest biet "yoghin crestin" este victima unor demoni mai mărunti, care îi pândesc pe căutătorii de "experiente spirituale". El nici măcar n-a văzut un "înger de lumină", ci a căzut pradă propriilor sale "închipuiri religioase", produse de o minte bolnavă si de o inimă total nepregătite pentru purtarea unui război nevăzut contra înselăciunilor diavolesti.

Astfel de "meditatii" se practică astăzi într-un număr important de mânăstiri romano-catolice.

Faptul că această carte se încheie cu un articol semnat de traducătorul francez al Filocaliei, dându-se chiar si câteva fragmente de texte filocalice, nu demonstrează altceva decât prăpastia care îi desparte pe acesti diletanti de adevărata spiritualitate ortodoxă, spiritualitate ce rămâne cu desăvârsire ascunsă de ochii "înteleptilor" contemporani, care nu îi pricep nici măcar limbajul.

O indicatie suficientă pentru incompetenta autorului de a recepta corect mesajul Filocaliei, este că el numeste "rugăciune a inimii", gestul facil de a recita silabe în ritmul bătăilor inimii. Or, în traditia patristică ortodoxă rugăciunea inimii este una din cele mai înalte forme de rugăciune, dobândită foarte rar de monahi, după multi ani de nevointe ascetice si sub îndrumarea unui duhovnic încercat.

Vom comenta pe larg pericolul practicării acestei yoga asa-zise crestin, când vom vedea că are trăsături comune cu alte forme de meditatie orientală, care li se oferă credinciosilor crestini din zilele noastre.

2."Zen-ul crestin"

Cartea preotului catolic irlandez William Johnston Christian Zen (Harper & Row, New York, 1971) descrie mai pe întelesul tuturor o altă practică religioasă orientală. Acest autor porneste, ca si autorul cărtii "Yoga crestină" din acelasi punct: un sentiment de adâncă nemultumire Fată de crestinismul occidental, în general, si dorinta de a-l îmbogăti cu dimensiunea unei contemplatii pierdute. "Foarte multi, pierzând legătura cu vechile forme de rugăciune, si care, în acelasi timp, nu mai sunt multumiti de pietatea trecutului, caută ceva care să satisfacă aspiratiile sufletului modern".

"Contactul cu spiritualitatea Zen... a deschis noi căi, descoperindu-mi că există în crestinism posibilităti la care nici nu visasem". O persoană poate "să practice Zen-ul ca pe o modalitate de a-si lărgi si adânci propria credintă crestină".

Tehnica zen-ului japonez este foarte asemănătoare cu yoga indiană - din care de fapt si derivă -, desi este cu mult mai simplă. Este vorba tot de o postură corporală (dar lipseste varietatea posturilor fizice din yoga), de o tehnică a respiratiei, de repetarea unei formule "sacre" după dorintă, precum si alte mici detalii caracteristice zen-ului.

Scopul lor este, însă, identic cu cel din yoga: Părăsirea gândirii rationale si atingerea unei stări de liniste si de meditatie calmă. Pozitia sezând "împiedică ratiunea discursivă si gândirea" si facilitează "coborârea în centrul propriei fiinte, printr-o contemplare tăcută si lipsită de imagini". Senzatia astfel obtinută este asemănătoare aceleia de pe urma consumului de droguri, căci "persoanele care au folosit sau folosesc droguri înteleg întrucâtva natura experientelor Zen, fiind sensibilizati asupra faptului că în mintea omenească există adâncimi demne de explorat".

Toate acestea nu împiedică deschiderea "către o nouă abordare a lui Hristos, mai putin dualistă si mai apropiată de conceptia religioasă orientală". Chiar si cel mai începător în meditatia Zen are posibilitatea să atingă "o senzatie de comuniune si să aibă sentimentul unei prezente supranaturale", împreună cu savoarea unei "tăceri mistice"; prin Zen, starea de contemplatie, care până acum le era rezervată doar câtorva "mistici" initiati, este "lărgită", astfel, încât "cu totii au viziuni si ajung la "samadhi" (iluminare).

Autorul cărtii "Christian Zen" vorbeste de o înnoire a crestinismului afirmând că experientele care duc la ea pot fi avute de oricine, fie el crestin sau necrestin. "Cred că există un sentiment esential al iluminării, care nu este nici crestin nici budist, ci pur si simplu omenesc".

Si cu adevărat, la o Conventie pe temele meditatiei Zen, care a avut loc lângă Kyoto, "lucrul surprizător a fost absenta desăvârsită a unei credinte comune, care să-i unească pe cei prezenti. Pe nimeni nu părea să intereseze câtusi de putin ce credea sau ce nu credea celălalt si nimeni, din câte pot să-mi amintesc, nu a pomenit nici măcar o singură dată numele lui Dumnezeu".

Acest tip de meditatie agnostică prezintă mari avantaje din perspectiva scopurilor "misionare", pentru că "poate fi acceptabilă si pentru cei care nu (mai) au credintă, dar au o constiintă încărcată sau le e teamă că Dumnezeu a murit. Astfel de oameni nu au niciodată nimic împotrivă să stea jos si să respire adânc. Pentru ei această "meditatie" reprezintă o căutare, si mi-am dat scama că ...cei ce caută astfel, găsesc până la urmă pe Dumnezeu. Nu pe Dumnezeul antropomorfic pe care l-au respins, ci fiinta infinită în care trăim, ne miscăm si suntem".

Experienta de "iluminare" descrisă mai sus este deci esential aceeasi cu experientele "cosmice" întâlnite în samanism si în multe alte religii păgâne. "Eu însumi sunt convins că se află zăgăzuite în noi torente nesfârsite de bucurie, care pot fi eliberate prin meditatie, care uneori izbucnesc cu o fortă ce ne umple fiinta de o bucurie atât de extraordinară, încât nici nu ne dăm prea bine seama de unde ne vine".

Autorul chiar a fost surprins să constate că experientele Zen sunt foarte asemănătoare cu cele penticostale, ceea ce l-a hotărât să primească "Botezul Duhului" la una din "întâlnirile harismatice". După care a concluzionat: "Revenind la adunarea penticostală, mi se pare că punerea mâinilor, rugăciunile fratilor, ajutoarele lor către ceilalti, toate acestea constituie forte capabile să elibereze potentialul uman de iluminare psihică, mai ales în cazul persoanei care practică cu perseverentă meditatia zazen".

Natura experientei penticostale sau "harismatice" va fi examinată în capitolul sapte al acestei cărti.

*

Modul si motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleasi ca si în cazul yogăi asa-zis crestine. Deosebirea între "Zenul crestin" si "Yoga crestină" este că, primul este mai popular si nu atât de ezoteric ca cea de-a doua. Iar persoanele capabile să afirme că experientele agnostic-păgâne, de tip Zen, pot constitui "baza unei reînnoiri mistice crestine", sunt cu totul străine de adevărata si marea traditie patristică ortodoxă, care presupune o credintă arzătoare, convingeri adevărate si luptă intensă ascetică.

Vedem însă cum acest autor ignorant al traditiei filocalice nu ezită să târască Filocalia si "marile scoli ale Ortodoxiei" în paginile cărtii sale, zicând că si ele ajută la obtinerea unei stări de "liniste si pace contemplativă" si că sunt tot atâtea exemple de "practici Zen din interiorul traditiei crestine". El recomandă chiar si rostirea rugăciunii lui Iisus în timpul meditatiei Zen, pentru cei care doresc.

Dar această ignorantă devine cu deosebire periculoasă atunci când ea se sălăsluieste în cineva chemat să instruiască pe altii si care, la cursurile sale, recomandă studentilor săi să experimenteze "misticismul sezând în pozitie zazen, timp de patruzeci de minute în fiecare seară".

Toate acestea se întâmplă pentru că trăim vremuri când proorocul mincinos se află si în persoana câte unui ins bine intentionat dar ignorant, care, cu convingerea că luptă pentru fericirea aproapelui, nu face altceva decât să-l împingă la dezastrul psihic si spiritual.

3. Meditatia transcendentală

Tehnica de meditatie orientală cunoscută sub numele de "Meditatie Transcendentală" (sau pe scurt MT), a atins în putini ani un asemenea grad de popularitate, mai ales în America, si este propovăduită prin mass-media într-un mod atât de zgomotos, încât orice persoană care vrea să studieze serios curentele religioase contemporane, este tentată să o lase la o parte, considerând-o un produs supradimensionat al industriei publicitare americane. Tentatie care ar constitui o greseală, pentru că în aspectele sale de bază MT nu diferă semnificativ de Yoga sau de Zen, iar la o privire mai atentă, se dovedeste chiar a fi mai autentic "orientală", decât oricare din formele sincretice si artificiale ale "yogăi crestine" sau "zenului crestin".

Potrivit unui manual, devenit deja clasic despre această miscare * , "meditatia transcendentală" (MT) a fost adusă în America (unde a avut un succes spectaculos) de un yoghin indian destul de "neortodox", pe nume Maharishi Mahesh Yogi, începând să capete un puternic avânt mai ales după 1961. În 1967 publicitatea sa a ajuns la apogeu când binecunoscutul grup de muzică "Beatles" s-a convertit la MT, renuntând astfel la droguri; dar grupul a abandonat în scurtă vreme miscarea (continuând însă să mediteze) si Maharishi a intrat astfel în declin, cu atât mai tare cu cât turneul său american din anul următor, de data aceasta efectuat împreună cu un alt grup de cântăreti convertiti (pe nume "Beach Boys") s-a dovedit a fi un dezastru financiar.

* Toate citatele din acest capitol sunt extrase din cartea lui Jhan Robbins si David Fisher Tranquility Without Pills - All about Transcendental Meditation (Calm fără pastile - meditatia transcendentală de la A la Z), Peter H. Wyden, Inc; N.Y.,1972

Totusi miscarea a continuat să crească: până în 1971 existau cam 100.000 de "meditatori" si 2000 de instructori calificati, ceea ce o făcea de departe cea mai importantă miscare de "spiritualitate orientală" din America. În 1975 miscarea a atins apogeul, cu aproape 40.000 de cursanti în fiecare lună si cu peste 600.000 de simpatizanti. În toti acesti ani ea s-a folosit intens în cadrul armatei, în învătământul de stat, în închisori, spitale, anumite grupuri religioase, si chiar în interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei grecesti din America, fiind considerată o formă neutră de "terapie mentală", compatibilă cu orice practică sau credintă religioasă.

Cursurile MT sunt, trebuie s-o spunem, parcă special croite pentru modul de viată american, ele fiind chiar numite cu simpatie "cursuri despre cum să fii fericit fără să încerci cu adevărat". Maharishi însusi le numeste tehnici care sunt la fel de usoare "precum spălatul pe dinti". Maharishi a fost chiar aspru criticat de alti yoghini hindusi pe motivul că vulgarizează vechea traditie indiană Yoga si că pune la îndemâna maselor, pentru bani, practici ezoterice milenare (în 1975 taxele pentru un curs erau de 125 $, 65 $ pentru studenti, si progresiv mai ieftine pentru elevi de liceu, elevi de gimnaziu si prescolari).

În scopurile, premisele si rezultatele sale, MT nu diferă semnificativ de "Yoga crestină" sau de "Zen-ul crestin"; sau diferă doar printr-o simplificare extremă a tehnicilor si a întregii sale filosofii, prin usurinta cu care se ajunge la rezultatele dorite.

Ca si ele, MT nu necesită nici un fel de convingeri, capacitate de întelegere sau coduri morale si nici măcar să fii de acord cu filosofia sau ideile sale". Ea este pur si simplu o tehnică, care "se bazează pe tendinta naturală a mintii de a căuta fericirea si plăcerea... În timpul meditatiei transcendentale mintea cursantului trebuie să urmărească exact lucrul care i se pare mai firesc si mai plăcut în acel moment".

"Meditatia transcendentală este în primul rând o practică si numai după aceea o teorie. Si este esential ca la început persoana să nu-si folosească deloc capacitatea de gândire intelectuală".

Tehnica concepută de Maharishi este aceeasi în toate centrele MT din lume: După două cursuri introductive, persoana plăteste taxa si apoi merge la "initiere", ducând cu sine o colectie aparent bizară de obiecte, dar invariabil aceeasi: trei varietăti de fructe dulci, cel putin sase flori proaspete, si o batistă curată.

Aceste articole sunt puse într-un cos si introduse în "camera de initiere" care este foarte mică si în care se află o masă cu portretul guru-lui lui Maharishi deasupra; pe această masă, pe care arde tămâie si pe care se află o lumânare aprinsă în permanentă, se plasează si cosul cu ofrande. Discipolul se află singur în acea încăpere împreună cu învătătorul său, care trebuie să fi fost si el obligatoriu initiat si instruit de Maharishi personal.

Ceremonia din fata portretului durează o jumătate de oră si constă dintr-o intonare usoară a unei melodii în cuvinte sanscrite (al căror înteles rămâne necunoscut initiatului) si, de asemenea, din intonarea numelor "maestrilor" yoga din trecut. La sfârsitul ceremoniei, initiatului i se desemnează o "mantra", adică un cuvânt sanscrit secret, care trebuie repetat fără întrerupere în timpul meditatiei si pe care nu are voie nimeni să-l cunoască în afară de maestrul celui în cauză.

Traducerea engleză a acestei ceremonii nu este niciodată dezvăluită celor ce se initiază; ea este cunoscută doar de învătători si de cei care sunt ei însisi initiatori. Ea există însă într-un manual nepublicat, intitulat "The Holy Tradition" (Sfânta Traditie) iar textul său a fost tipărit mai nou ca pamflet separat de "Spiritual Counterfeits Proiect" (Dosarul Falsuri Spirituale) din Berkeley.

Această ceremonie nu este nimic altceva decât traditionalul ritual hindus de închinare la zeii (puja), în care se includ guru zeificat al lui Maharishi (Shri Guru Dev) si întregul sir de "maestri", prin care el însusi si-a primit initierea.

Ritualul se încheie cu o serie de douăzeci si două de "ofrande" aduse în fata guru-lui lui Maharishi (adică a portretului său), după fiecare ofrandă adusă rostindu-se cuvintele "Mă plec în fata lui Shri Guru Dev". La încheierea ceremoniei, initiatorul se pleacă până la pământ în fata portretului lui Shri Guru Dev si îl invită si pe cel ce se initiază (novice) să facă la fel; numai după acest moment se câstigă statutul de initiat. (Plecăciunea nu este obligatorie pentru initiat, dar ofrandele sunt).

Iată cum este introdus agnosticul modern, de cele mai multe ori pe nesimtite, în sfera practicilor hinduiste; el este condus spre a executa un gest la care strămosii săi crestini nu ar fi consimtit niciodată, preferând să fie mai curând ucisi în cele mai sângeroase torturi. Acest gest se numeste închinare la idoli. În plan spiritual, explicatia succesului spectaculos al meditatiei transcendentale constă în "simpla" comitere a acestui păcat capital si nu neapărat în respectarea tehnicii psihice în sine.

Odată initial, practicantul meditatiei transcendentale meditează câte douăzeci de minute de două ori pe zi (exact timpul recomandat si de "Yoga crestină"), lăsându-si mintea să se desfăsoare liber si repetând "mantra" cât mai des consideră el necesar; experientele care apar sunt supuse frecvent controlului maestrului.

Foarte curând persoana începe deja să pătrundă într-o nouă stare de constiintă, care nu este nici de somn si nici de veghe. Ea este starea de "meditatie transcendentală". Căci "meditatia transcendentală produce o stare de constiintă, care nu se poate compara cu nici o experientă trecută a persoanei respective sau care se poate compara doar cu starea de meditatie Zen la care se ajunge însă după ani îndelungati de practică intensă".

"Spre deosebire de tehnicile orientale de tip yoga, care cer eforturi de ani de zile pentru a se ajunge la o performantă, practicând meditatia transcendentală, se ajunge practic la aceleasi rezultate într-un interval de minute". Din unele mărturii personale aflăm că este vorba de o "stare de împlinire", asemănătoare senzatiei din urma consumului de droguri. Dar Maharishi preferă să o descrie în termeni hindusi mai traditionali: "Când individul a atins performanta de a-si constientiza permanent această stare, se cheamă că a atins nivelul constiintei cosmice, telul oricărui adevărat meditator". În stările avansate de MT se trece la executarea de pozitii yoga, dar acestea nu sporesc neapărat calitatea tehnicii de bază; si nici nu sunt cerute exercitiile de disciplină fizică obisnuite.

Odată "starea de existentă transcendentală" atinsă, nu se mai cer decât cele patruzeci de minute de meditatie zilnică, căci MT nu este destinată pentru o viată dusă în recluziune, ca în India, ci se adresează (în America) celor cu o viată activă în societate. "Meritul" lui Maharishi constă, asadar, în aceea că el a pus la îndemâna tuturor practici care până atunci fuseseră rezervate doar câtorva alesi.

Aceste mase găseau în MT rezolvarea tuturor problemelor lor: Drogatii reuseau să se lase de droguri, familiile se refăceau, toată lumea devenea mai fericită si mai sănătoasă; fetele instructorilor MT erau în permanentă zâmbitoare si plesnind de bucurie. Căci MT nu înlocuieste alte religii, ci "le întăreste" pe cele care există deja, indiferent de credinta lor. "Crestinii" protestanti sau catolici găsesc si ei că această practică le adânceste propria religie si le-o îmbogăteste cu noi întelesuri.

Succesul facil si spectaculos al MT, desi simptomatic pentru pierderea progresivă a valorilor si a mentalitătii autentic crestine în omenirea contemporană, a fost in acelasi timp cauza declinului meditatiei transcendentale însăsi. Poate mai mult decât oricare alta din miscările de "spiritualitate orientală", MT a avut caracterul unei "mode", iar ambitia proclamată de Maharishi de a "initia" întreaga omenire este în mod evident condamnată la esec.

După anul de vârf 1975, înscrierile la cursuri MT au scăzut stabil si atât de dramatic încât în 1977 organizatia a anuntat deschiderea unei noi serii de cursuri pentru "avansati" cu scopul vădit de a recâstiga popularitatea pierdută. Ele ambitionau să-i învete pe initiati cum să dobândească "siddhis" sau "puteri supranaturale", adică cum să treacă prin zid, cum să devină invizibili, cum să leviteze si să zboare în aer, si asa mai departe.

Noul program a fost întâmpinat cu cinism, în pofida faptului că brosura sa publicitară afisa pe copertă un "meditator" în plină "levitatie" (vezi revista Time, 8 aug.1977). Dacă aceste cursuri (care costă până la 3000 de dolari) vor produce sau nu rezultatele pretinse - care tin de recuzita fachirului din Ceylon (vezi mai sus) - nu stim. Dar în orice caz, MT este dovedită a fi o fază a interesului pentru ocultism, manifestată de societatea umană în a doua parte a secolului XX. Iar rezultatele acestui interes sunt si ele grăitoare. S-au dat publicitătii multe cazuri de instructori si discipoli MT, care au fost loviti de maladiile obisnuite ale celor care se ocupă cu practici oculte: boli mintale si nervoase, sinucideri, tentative de crimă, posedări de natură demonică.

În 1978, Curtea Federală a Statelor Unite a luat până la urmă hotărârea că MT este într-adevăr de natură religioasă si deci predarea ei în scoli este interzisă *: textul complet al deciziei federale în cazul Malnak contra Maharishi Mahesh Yogy **. Această decizie va limita fără îndoială si mai mult influenta "MT" în care multi vor continua poate să vadă o formă de meditatie compatibilă cu crestinismul; atitudine care, din păcate, există si constituie si ea un trist semn al vremilor.

* Vezi MT in court "MT în fata instantei"

** Spiritual Counterfeit Project (Dosarul Falsuri Spirituale), P.O. Box 4308, Berkeley, Ca., 94704